PENTRU SI DESPRE COPII

Emilia Popoiu

Iarna, soarele si ghiocelul

Iarna, soarele si ghiocelul

Rau Daria, IIIB

Zapada alba cazuta din belsug in timpul iernii a disparut in zilele in care razele aurii ale soarelui au luminat cerul de dimineata pana seara. Firicele subtiri, ghioceii

s-au grabit sa-si scoata clopoteii delicati de argint.

Dar bucuria n-a durat prea mult deoarece iarna a revenit cu fulgi, cu ger si cu viscol. Ghioceii delicati pe care i-am admirat in zilele insorite stateau acum suparati si intepeniti de ger.

–  Cine a indraznit sa ne tulubure bucuria de a inveseli oamenii? zise un fir

plapand de ghiocel.

–  Chiar eu, raspunse iarna, cu fata rece si respingatoare. Cine v-a chemat asa de

timpuriu prin paduri si prin gradinile de flori ?

–  In martie e sezonul nostru si trebuie sa prevestim primavara, o privi semet

ghiocelul.

–  Crezi tu, ghiocelule, ca mi-au scazut toate fortele si ma retrag dincolo de

dealuri si de paduri?

–  Am de gand sa ma impotrivesc tie, chiar acum!

–  Te crezi asa de puternic, nu vezi ca esti firav ? Ma infratesc cu rudele mele:

vantul, gerul, crivatul sau lapovita si tu vei disparea!

–  Nu ma tem de amenintarile auzite. Am un singur prieten care are puterea sa va infrunte si acela este soarele.

– Cine te supara, draga prietene? intervine soarele.

– Iarna cea friguroasa care nu mai pleaca de aici.

– Sa ne masuram puterile, ca a venit timpul! o invita soarele.

Soarele cald si vesel revarsa caldura-i mangaietoare pe pamant si plapuma subtire de nea dispare incetul cu incetul. Intreaga natura se trezeste la viata si ghioceii rad in soare si raspandesc un parfum de primavara.

14 Martie 2010 - Posted by | CREATII ALE ELEVILOR

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: